În anii ’60, Contergan, un medicament pus pe piaţă ca sedativ, promitea vindecarea “anxietăţii, insomniei, gastritei şi tensiunii”. Ulterior a fost folosit pentru ameliorarea greţurilor matinale ale femeilor însărcinate şi a fost trecut în categoria medicamentelor care se eliberau fără reţetă în Germania de Vest. Avea să declanşeze una dintre cele mai grave crize de sănătate din istoria modernă a medicamentelor: la scurt timp după ce medicamentul a fost vândut în Germania de Vest, între 5.000 și 7.000 de copii s-au născut cu focomelie (malformații ale membrelor inferioare şi superioare). În întreaga lume au fost raportate peste 10.000 de cazuri de sugari născuţi cu focomelie din cauza substanţei active din Contergan: talidomida.

Din nefericire, doar 50% dintre aceştia au supravieţuit.
Efectele negative ale talidomidei au fost cele care au declanşat o reacţie puternică a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi instituirea Programului pentru Monitorizarea Internaţională a Medicamentelor în anul 1968. A fost punctul de start al instituirii conceptului de farmacovigi­lenţă care este definit ca „ştiinţa și activitățile legate de detectarea, evaluarea, înțelegerea și prevenirea efectelor adverse sau a oricăror altor probleme relaţionate cu medicamentele”.
Odată cu introducerea reglementărilor în domeniul medicamentului şi implementării unui sistem de farmacovigi­lență, au fost reevaluate standardele de fabricaţie şi testare a medicamentelor, iar numeroasele inițiative legis­lative pentru o mai atentă supraveghere a medicamentelor au făcut ca medicamentele de astăzi să fie mai sigure.
Cu toate acestea, trebuie ştiut că fiecare medicament are efecte adverse, iar raportarea din timp a acestora poate salva vieţi!