Vigilenţa pacienţilor, manifestată prin raportarea efectelor adverse, este esenţială pentru siguranţa medicamentelor şi vaccinurilor.
Orice medicament poate produce efecte nedorite sau manifestări neplăcute, numite efecte adverse sau reacţii adverse la un medicament.
O reacţie adversă poate să apară la doar câteva minute de la administrarea medicamentului sau pot trece luni sau chiar ani de la prima administrare până la apariţia reacţiei adverse. De cele mai multe ori reacţiile adverse la medicamente nu sunt grave, iar beneficiile administrării unui medicament sunt de obicei mai mari decât riscul de a suferi anumite efecte adverse. Manifestările reacţiilor adverse pot fi minore, cum ar fi apariţia unei iritaţii uşoare la nivelul pielii, sau pot fi mai severe, cum ar fi durerile musculare care să împiedice activităţile zilnice obişnuite. Rareori reacțiile adverse pot duce la spitalizare, pot apărea pe perioada spitalizării, prelungind spitalizarea, sau pot chiar pune în pericol viața pacientului (de exemplu reacțiile alergice severe care pot fi însoțite de edem, hipotensiune, senzație de sufocare, leșin). Acestea sunt reacții adverse grave, care apar însă cu o frecvență scăzută sau foarte scăzută.
La anumite intervale de timp, anual sau bianual, este important să revizuiţi lista de medicamente pe care le luaţi, cu ajutorul unui medic sau farmacist. Multe persoane continuă să utilizeze medicamente chiar dacă nu mai au nevoie de ele sau introduc noi medicamente (cu sau fără sfatul medicului de specialitate).
Este esenţial să discutaţi cu un farmacist sau medic despre toate medicamentele pe care le administraţi şi să vedeţi dacă mai aveţi nevoie de toate sau dacă există interacţiuni între medicamente de care nu ştiaţi.
Astfel puteţi evita supramedicaţia şi efectele adverse cauzate de interacţiunile dintre medicamente. Verificarea listei complete a medicamentelor si a suplimentelor alimentare pe care le utilizați, fie ca au fost prescrise de medic, fie achiziţionate din farmacie, este cel mai sigur mod de a detecta şi evita posibile interacțiuni nedorite atunci când sunt administrate concomitent.
Spectrul acestor afecţiuni este de un deosebit interes, deoarece studiile observaționale au arătat că insuficiența de vitamina D se întâlnește frecvent în regiunile nordice ale lumii, chiar și în țările industrializate.
În Europa, creșterea continuă a prevalenței afecțiunilor datorate deficitului de vitamina D se reflectă în sutele de cazuri de copii tratați anual pentru rahitism.
Însă ei nu reprezintă decât o mică parte din totalul europenilor care au un status sub optimal al vitaminei D. De exemplu, un sondaj efectuat de curând în Marea Britanie a arătat că peste 50% din populația adultă are un nivel insuficient de vitamina D și că 16% prezintă deficite severe în timpul iernii și al primăverii. A fost evidențiată și o repartizare diferențiată a prevalenței respectivului deficit pe teritoriul țării, nivelurile cele mai ridicate fiind înregistrate în regiunile nordice: Scoția, nordul Angliei și Irlanda de Nord. Cel mai pregnant risc de hipovitaminoză D îl au persoanele cu pielea pigmentată, vârstnicii, oamenii obezi, cei cu malabsorbţie, cu intestin scurt, cu boli hepatice și renale ca și cei care urmează tratament cu anticonvulsivante, rifampicina sau cu medicamente antiretrovirale active.
În articolul de față vom discuta diagnosticul și managementul insuficienței de vitamina D şi deficitul acesteia, la copii și la adulți, conform dovezilor furnizate de studiile descriptive și observaționale, de cele randomizate și de metaanalize.
Citeste Diagnosticul și managementul deficitului de vitamina D
Natura ne pune la dispoziție alimentele în funcție de anotimp, furnizându-ne alimente pline de susținători pentru imunitate la sfârșitul verii și toamna, având grijă să ne pregătească pentru iarnă, când răcelile și gripa sunt la apogeu. De asemenea, alimentele verzi care se găsesc în natură odată cu venirea primăverii fortifică și revitaminizează organismul, după perioada de iarnă în care acesta și-a făcut diverse depozite, care nu îi mai sunt trebuincioase odată cu venirea sezonului cald.
Dezechilibrele au apărut odată ce omul modern a început să ignore acest sistem pus la punct cu atâta grijă de natură. Alimentele de sezon sunt disponibile acum tot anul și pot fi depozitate foarte mult timp, încât ajung să fie extrem de sărace în nutrienți. Deseori, procesarea industrială a alimentelor le îndepărtează atât de mult din conținutul lor nutritiv inițial, încât nicio gărgăriță care se respectă nu ar vrea să se hrănească cu unele alimente care se găsesc de cumpărat pe rafturile magazinelor moderne. Din păcate, majoritatea adaosurilor din alimentele procesate are rolul de a spori perioada de garanție sau de a le îmbogăți aspectul și nu de a potența valoarea nutritivă.
Alimentele oferă elementele constitutive ale propriului nostru organism. Astfel, alimentele ne afectează dispoziția, capacitatea de a face mișcare, de a ne relaxa și de a dormi. Ne afectează hormonii, pielea, sângele, oasele, mușchii și toate organele. În definitiv, ceea ce consumăm ne afectează rezistența propriului organism față de agenții patogeni care ne amenință corpul. De aceea, este important să includem în alimentația zilnică nutrienții care au capacitatea de a ne susține și chiar de a ne spori sistemul imunitar.
De ce reuşim să ne păstrăm sănătatea fără a face nimic special? Sau de ce alteori ne îmbolnăvim „din nimic”? Răspunsurile se află în uimitoarea capacitate de apărare a organismului.
Imunitatea (din latină immunitas = scutire) este însuşirea organismului vegetal, animal şi uman de a opune rezistenţă în faţă activităţii microbilor şi a substanţelor toxice. Cu alte cuvinte, capacitatea lui de a-şi păstra sănătatea şi vigurozitatea.
Imunitatea naturală, care este ereditară şi se manifestă prin rezistenţa la anumite boli, maladii, agenţi patogeni. Se păstrează pe tot parcursul vieţii. Animalele superioare posedă o imunitate naturală faţă de majoritatea microbilor din mediul ambiant; este prima linie de apărare împotriva infecţiilor!
Imunitatea dobândită apare în urma vaccinării preventive sau a introducerii în organism a serului curativ. Se păstrează pe o perioada de la 5 la 25 de ani. Funcţia de imunitate este asigurată de sitemul imunitar al organismului, care este format din totalitatea mecanismelor de apărare a organismelor vii faţă de agenţii patogeni.
Alături de antigenele virale sau bacteriene, vaccinurile conțin și cantități reduse de alte ingrediente precum conservanți, stabilizatori și adjuvanți. Conservanții previn contaminarea, stabilizatorii asigură păstrarea proprietăților vaccinului în timpul transportului și depozitării, iar adjuvanții contribuie la obținerea unui răspuns imunologic adecvat. Astfel, un adjuvant este un component din formularea unui vaccin care contribuie la intensificarea răspunsului imun al organismului unui pacient la antigenul viral sau bacterian.
Unele vaccinuri pe bază de microorganisme atenuate sau inactivate conțin din start adjuvanți naturali care ajută organismul să elaboreze un răspuns imun puternic. Însă majoritatea vaccinurilor utilizate în prezent conțin fragmente ale virusurilor sau bacteriilor, iar pentru a obține un răspuns imun suficient de puternic necesar protejării pacientului de microorganismul împotriva căruia este vaccinat, se adaugă adjuvanți.