Anticoagulantele reprezintă o clasă de medicamente care se administrează pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge și a evita consecințele grave ale acestora asupra sănătății organismului.

Anticoagulantele, după cum le spune și numele, sunt acele medicamente care înlesnesc coagularea sângelui - substanțe anti-coagulare. Cu toate că sunt numite frecvent de către pacienți medicamente care subțiază sângele, de fapt, anticoagulantele nu au acest efect, ci modifică doar timpul până la coagularea sângelui. Administrarea lor este necesară pentru a preveni sau trata trombii prezenți în vene, artere, plămâni sau inimă.
Medicamentele anticoagulante se pot administra injectabil (cum sunt heparina și derivații săi) sau per os, acestea din urmă fiind numite anticoagulante orale. Asupra celor orale ne vom concentra atenția în rândurile următoare, deoarece reprezintă tratamentul administrat de pacienți la domiciliu, sub monitorizarea periodică a medicului și a farmacistului.

Să înţelegem procesul de coagulare al sângelui

În fracțiunile de secundă imediat următoare lezării unui vas de sânge - prin tăiere, spre exemplu - ţesutul are capacitatea formidabilă de a mobiliza anumite celule ale sângelui, numite plachete sangvine, pentru a repara vasul. Acestea devin aderente, se unesc între ele şi pansează interiorul vasului de sânge, în jurul le­ziunii. Acest pansament, împreună cu alte elemente din sânge, formează, în final, un tromb stabil, necesar pentru repararea definitivă a vasului de sânge.
În organism există un echilibru între procesele care favorizează formarea unui tromb şi cele care îl dizolvă, după ce rolul acestuia a fost îndeplinit în repararea vasului. În mod normal, balanţa înclină pentru factorii care împiedică formarea unui tromb în vasul de sânge.
Când trombul se formează în interiorul vasului de sânge, însă în lipsa unei leziuni, procesul este o amenințare pentru sănătate, datorită posibilității ca acest tromb să migreze ulterior şi să blocheze vasele de sânge.
Procesul de coagulare este unul deosebit de complex şi se bazează pe activitatea unor enzime denumite factori ai coagulării. Sinteza acestor enzime are loc în ficat şi este dependentă de vitamina K.

Anticoagulantele orale – rolul lor în schema de tratament

Anticoagulantele orale sunt utilizate strict la recomandarea unui medic. Ele mențin sub control procesele din organism care favorizează apariția cheagurilor în sânge și previn astfel migrarea acestor cheaguri spre anumite zone esențiale pentru organism. Cel mai frecvent, anticoagulantele orale se asociază altor medicamente, care tratează afecțiuni ale inimii (spre exemplu, fibrilaţia atrială) ce predispun la apariţia de trombi în circulaţia sângelui.
Atunci când un tromb blochează o arteră, sângele oxigenat nu mai poate iriga teritoriul vascular respectiv şi de aici, apar consecințe nefaste asupra funcţionării inimii, creierului sau plămânilor. Lipsit de oxigen, ţesutul intră într-o stare de suferinţă, iar în final poate chiar să îşi piardă funcționalitatea şi să moară. Șirul acesta de evenimente este cel care are loc în infarctul miocardic acut sau accidentul vascular cerebral, ambele fiind cauzate de migrarea trombilor prin vasele de sânge.
Un tromb de sânge prezent într-o venă principală, cum ar fi cea a picioarelor, poate duce la complicații de tipul trombozei venoase profunde. Mai mult decât atât, trombul format la nivelul venei piciorului poate fi purtat de circulația venoasă spre plămâni, blocând schimburile de gaze respiratorii ale zonei respective.
Așadar, anticoagulantele orale se utilizează pentru a preveni evenimentele cardiovasculare acute, adesea fatale pentru pacienți, sau pentru a trata situații de sănătate caracterizate de tendința excesivă a sângelui de a coagula.

Când utilizăm medicația anticoagulantă ?

Cel mai frecvent, această clasă de medicamente se utilizează la pacienții diagnosticați cu fibrilație atrială sau la cei care au trecut printr-un episod trombotic la nivelul picioarelor, plămânilor, au suferit un accident vascular cerebral sau un infarct miocardic acut. În aceste situații, administrarea lor previne creșterea în dimensiuni a trombului şi formarea altora noi.

Afecțiuni care predispun la apariția de trombi:

• Aritmiile
  - reprezintă bătăi neregulate ale inimii
  - cea mai frecventă este fibrilaţia atrială
  - principala cauză pentru accidentul vascular cerebral
• Proteze vasculare implantate chirurgical
• Infecţii la nivelul inimii
• Proteze de şold sau genunchi
• Alte boli de coagulare, de tipul trombofiliei

Acenocumarolul

Acenocumarolul este cel mai prescris anticoagulant oral. Tratamentul cu acest medicament se bazează pe faptul că scade formarea enzimelor necesare în procesul de coagulare. De reținut că acenocumarolul blochează efectul fiziologic al vitaminei K şi, astfel, coagularea sângelui va fi un proces instalat mai lent.
Efectul acenocumarolului începe chiar în primele 24 de ore de la prima doză, însă de obicei, durează 10-14 zile până când acenocumarolul îşi manifestă efectul complet, fapt pentru care pacienţii fac mai des teste de sânge imediat după începerea tratamentului sau modificări ale dozelor. Monitorizarea efectului său anticoagulant este obligatorie şi se face prin măsurarea unui parametru sangvin numit INR, despre care vom vorbi mai pe larg în rândurile următoare.

Efectele adverse posibile ale acenocumarolului

• Efectele adverse nu sunt întâlnite frecvent în tratamentul cu acenocumarol, însă dintre acestea, cel mai des poate apărea sângerarea.
• Vânătăile la nivelul pielii sunt uzuale, însă nu reprezintă un pericol pentru pacient.
• Semnele care indică sângerare şi trag un semnal de alarmă (fapt pentru care pacientul va contacta medicul) sunt:
  - Gingii care sângerează după simpla periere a dinţilor.
  - Sângerare nazală care durează mai mult de 15 minute.
  - Sângerare care nu se opreşte după 15 minute deşi tăietura a fost minoră.
  - Urină care are culoare roșia­tică sau asemănătoare cafelei.
  - Scaun acoperit cu sânge sau scaun de culoare neagră.
  - Vomă de culoare roşu deschis sau cu aspect de zaţ de cafea.

Consilierea pacienţilor cu anticoagulante noi

• Se administrează regulat deoarece au un efect anticoagulant de o durată mai scurtă
  Dabigatranul
• Capsulele se înghit întotdeauna întregi; golirea conţinutului din capsule nu se doreşte deoarece se favorizează un efect anticoagulant mai intens şi apariţie de sângerări.
• Pentru a preveni umectarea conţinutului, capsulele se vor păstra în ambalajul original al medicamentului. Din acelaşi motiv, nu se recomandă plasarea capsulelor în compartimentele dedicate pregătirii medicaţiei zilnice pe zile şi ore.
  Apixabanul şi rivaroxabanul
• Pot fi zdrobite pentru a facilita administrarea la pacienţii cu dificultăţi de înghiţire.
• Conţinutul poate fi golit într-o cantitate mică de apă şi administrat prin sonda nazo-gastrică.

Alte anticoagulante orale

O altă grupă de anticoagulante orale sunt cele cu acțiune directă asupra factorilor coagulării, deci independentă de activitatea vitaminei K, numite şi anticoagulante orale noi. Din această categorie fac parte dabigatran, apixaban, endoxaban şi rivaroxaban.
Aceste anticoagulante previn funcționarea trombinei, o altă enzimă a coagulării şi împiedică astfel desfășurarea pașilor esențiali înspre coagularea sângelui. Spre deosebire de acenocumarol, efectul acestor medicamente apare rapid, în 2-3 ore de la administrarea pastilei, iar tratamentul nu necesită monitorizare pe baza INR-ului.
Anticoagulantele orale noi se recomandă pacienților care nu pot monitoriza INR-ul atât de frecvent cum este necesar sau nu tolerează acenocumarolul.

Sfaturile farmaciștilor Ethica pentru pacienţii tratați cu acenocumarol

• Administrați medicamentul întotdeauna conform indicațiilor primite de la medic.
• Doza zilnică recomandată de acenocumarol poate varia semnificativ de la o zi la alta.
• Este deosebit de important să acordați atenție sporită citirii indicațiilor zilnice primite de la medicul sau farmacistul dumneavoastră, cu privire la doză.
  Administrați acenocumarolul o dată pe zi, la aceaşi oră în fiecare zi pentru a asigura un efect anticoagulant constant; puteţi administra medicaţia dimineaţa sau seara, însă odată stabilit momentul zilei, acesta va fi respectat pe toată durata tratamentului.
• Acenocumarolul se poate administra cu sau fără alimente şi simultan cu alte medicamente
• Evitați pe cât posibil să omiteţi o doză şi nu dublați doza în cazul în care aţi uitat să administrați una pentru a recupera. Dacă se întâmplă să omiteți o doză, discutați cât mai repede cu medicul prescriptor sau cu farmacistul dumneavoastră.
• Păstrați o dietă normală, inclusiv cu legume şi verdeţuri; este recomandat să nu aduceţi schimbări semnificative în meniul obişnuit; păstraţi inclusiv alimentele bogate în vitamina K consumate uzual, pentru a nu influenţa efectul anticoagulant al acenocumarolului.
• Testul de sânge numit INR vă asigura că doza de acenocumarol este cea potrivită pentru afecţiunea dumneavoastră de sănătate; medicamentele şi anumite alimente pot aduce variaţii semnificative asupra valorilor aşteptate; cel mai frecvent, INR este păstrat în intervalul 2-3. Respectaţi schema de dozare a INR-ului conform indicaţiilor medicului dumneavoastră.