Gestionarea corectă a tratamentului anticoagulant presupune efectuarea de analize de sânge și atenție în asocierile medicamentoase.

Primul pas pentru determinarea tratamentului corect anticoagulant este efectuarea testelor de sânge, a INR-ului. Medicul stabilește doza de acenocumarol prin testarea sângelui. Acest test special se numește timpul de protrombină sau INR, de la denumirea în limba engleză - International Normalized Ratio.

INR-ul arată, de fapt, cât de repede coagulează sângele. Rezultatul acestuia, împreună cu istoricul medical propriu, ajută medicul să stabilească doza de acenocumarol. Astfel, este deosebit de important ca pacienții să măsoare INR-ul cu o frecvență recomandată de medic, pentru a monitoriza eficient tratamentul anticoagulant.
Spre deosebire de tratamentul cu acenocumarol, tratamentul bazat pe anticoagulante orale noi nu necesită monitorizarea lunară a INR-ului. Testele de sânge se fac strict la debutul tratamentului, pentru a stabili doza de anticoagulant necesară pacientului.

Sângerările pe durata tratamentului cu anticoagulante orale

Principalul risc al utilizării de anticoagulante este cel de sângerare. Acest risc apare la orice medicament folosit ca anticoagulant, însă diferă ca intensitate și frecvență de la un medicament la altul. Este necesar ca pacienții care utilizează acenocumarol să determine INR-ul cu frecvența indicată de medicul care prescrie tratamentul. Acest indicator arată riscul ca pacientul să sângereze în urma tratamentului anticoagulant și permite adaptarea dozelor în funcție de valoarea sa, pentru a preveni atât formarea trombilor, cât și sângerările adverse.

Riscurile utilizării de anticoagulante orale

• Sângerările minore
  Dacă sunt prezente, discutați cât mai curând posibil cu medicul sau farmacistul dumneavoastră.

Vânătăi care apar foarte ușor.

Sângerare gingivală la periajul dinţilor.

Sângerare nazală ocazională.

Sângerare care se oprește târziu în urma unei tăieturi minore. 

• Sângerările majore
  Dacă sunt prezente aceste semne, contactați urgent medicul sau prezentați-vă la camera de gardă. De asemenea, prezentați-vă la camera de gardă dacă luați anticoagulante și ați suferit recent o lovitură severă la cap sau un traumatism major.

Urină roșu intens sau închisă la culoare.

Scaun colorat în roșu sau cu aspect foarte închis la culoare

Sângerare care nu se oprește după 10 minute.Vomă cu aspect de zaţ de cafea sau roşu deschis.

Durere intensă de cap.

Nu este recomandat să întrerupeți brusc administrarea anticoagulantului. Oprirea tratamentului crește riscul de formare a cheagurilor de sânge. Dacă vă regăsiți într-una din situațiile de mai sus, cereți sfatul specialistului înainte de a modifica dozele de anticoagulant. 

Asocierea anticoagulantelor cu medicamentele fără prescripție medicală

Acenocumarolul poate modifica efectul altor medicamente administrate şi, de asemenea, alte medicamente asocia­te acenocumarolului pot modifica acțiunea acestuia. Pentru a-și menține sănătatea, este esențial ca pacientul să informeze medicul sau farmacistul despre toate medicamentele pe care le administrează concomitent cu tratamentul anticoagulant, inclusiv cele administrate fără prescripție medicală, suplimente alimentare sau produse pe bază de plante.
Deoarece analgezicele şi antiinflamatoarele interacționează cu anticoagulantele orale, crescând semnificativ riscul pacientului de a sângera, este deosebit de important să administrați aceste medicamente doar la recomandarea medicului sau farmacistului. Dintre analgezicele ce se pot administra fără prescripție medicală, paracetamolul este cel mai sigur pentru pacienții cu anticoagulante orale și se recomandă a fi folosit pentru controlarea durerii.

Vitamina K în dieta pacientului tratat cu acenocumarol

Datorită cantității de vitamina K pe care o conțin, unele alimente pot influența efectul acenocumarolului asupra organismului. În acest sens, o mențiune valoroasă pentru pacienţi este ca aceștia să nu aducă modificări majore asupra meniului zilnic odată cu începerea tratamentului cu acenocumarol.
Tot din aceleaşi considerente, este important ca pacienții care urmează tratament cu acenocumarol să se consulte cu medicul sau farmacistul personal, înainte de a începe suplimentarea dietei cu vitamine sau alte elemente nutriționale. În principiu, suplimentele de tip multivitamine şi minerale, care conţin vitamina K într-o cantitate mică, se pot administra în paralel cu tratamentul anticoagulant, însă această asociere necesită a fi verificată de farmacist.
Vitamina K este abundentă în legume de tip frunze verzi: broccoli, varză, spanac sau diverse tipuri de salată verde. Astfel, este recomandat ca pacientul tratat cu acenocumarol să mențină obiceiurile alimentare legate de aceste alimente şi după stabilirea dozei de anticoagulant, fără excese sau restricții totale. Spre exemplu, dacă în mod normal cina este reprezentată de o salată cu diverse frunze verzi şi legume, puteți păstra acest obicei, însă rămâneți consecvent.